E interesant la mine-n cartier. E veşnic plină mahalaua – maşini, pietoni, cerşetori, florărese, şuţi, curve şi, uneori, bântuie poliţiştii. Aglomeraţie mare, ce mai! Şi se-aglomerează şi mai rău în preajma sărbătorilor. Atunci răsar tarabe şi mese pe care se vând tot soiul de produse de sezon: oje turceşti, chiloţi chinezeşti şi cele mai neaoşe săbii ninja de jucărie. Da, dom’le, la mine-n cartier ţine lumea la tradiţii!

Ei bine, printre toate astea sunt nevoiţi să se strecoare bieţii oameni. Asta fără să punem la socoteală maşinile parcate pe unde-a apucat sau a avut nevoie fiecare şofer. Treabă complicată, mai ales dacă ai o ţigară aprinsă sau un copil de mână. Mai fain e la traversare. Avem semafoare peste tot, da’ tre’ să ai mare grijă, nu care cumva să nu te asiguri când traversezi! Mulţi şoferi sunt daltonişit în cartier şi nu se ştie cum te ia unu’ la plimbare cu capota. Se mai chinuie, ce-i drept, poliţiştii să dea o mână de ajutor. Mi-aduc aminte de unu’ care a luat strada pe lăţime la picior, mai că aruncându-se-n faţa maşinilor doar-doar le opreşte. Se opreau, nene, că prea era-n uniformă tipu’ şi prea se agita cu mâinile şi fluiericea. Doar că unu’ mai isteţ s-a gândit că poate pleca prin spatele poliţistului şi-a luat-o juma’ de metru cu el şi pe-o băbuţă care credea că e-n siguranţă cu roganu’ de ordine-n frunte…

Acum, cinstit să fiu, uşor nu e nici pentru şoferi. Ei fac slalom printre semafoare şi pietoni. Bunăoară, p-o buca’ de bulevard cu patru benzi, se pot folosi cam două. Restul sunt ocupate de oameni care aşteaptă cuminţi culoarea verde să traverseze. Asta când aşteaptă, că de obicei e suficient s-apară câţiva metri între două maşini că turma… Şi fiind oamenii aşa, pregătiţi de sprint, normal că mai muşcă din caşcaval şi-ajung s-aştepte-n stradă. Da’ asta se-ntâmplă la un colţ unde încă e mai liber, că la următorul semafor, să tot fie la o sută-două de metri între ele, deja numai p-o bandă mai treci, şi şi aia-ncălecată, făcută din două. M-a pus dracu’ odată să ţin banda şi să dau una-n volan, numa’ cât s-ating din greşeală claxonul! Mi-am umplut neamul de respect şi frigiderul de carne pe câteva generaţii. Başca deştele mijlocii înfipte-n ochi – aici mi-a plăcut mult o blondă bine şi tare elegantă şi măritată, cred, c-altfel nu-nţeleg de ce s-a-ncăpăţânat să-mi arate că are ojă pe unghii la ambele mâini (una din partea soţului şi-una din partea amantului cred)… Tocmai atunci îşi face apariţia şi-un băiat d-ăla plătit să dirijeze circulaţia. Eu jubilam, îmi venea să sar în sus cu tot cu maşină la gândul că turma va fi mânată înapoi pe trotuar. Cum vă spuneam, vine nenea poliţai şi-mi bate-n geam: „Ce faci, bă, tu nu vezi că dai peste oameni?!”

Da, dom’le, e mişto la mine-n mahala! N-ai timp să te plictiseşti –oameni fini, civilizaţi, culţi, manieraţi… Crema societăţii! Când aveţi drum pe la Piaţa Unirii v-aştept la o cafea.

Reclame