Azi mă gândeam să nu scriu. Din combinaţia dintre 15 ianuarie (1850, pentru a uşura viaţa celor care au nevoie de Google să mă-nţeleagă) şi conservatorism a rezultat o ciudată formă de respect pe care mă gândeam să-l exprim prin tăcere.

Aşa că am aruncat o privire pe fluxurile de ştiri la rubrica „s-a întâmplpat în data de…” (sau variaţiuni pe aceeaşi temă). Aşa am aflat că prin ’93 a avut loc al nu ştiu câtelea congres UDMR, că-n ’99 era declarată ilegală o grevă a minerilor, că-n ’71 s-a inaugurat prin Egipt, parcă, un baraj. O grămadă de lucruri interesante, toate pe 15 ianuarie şi, undeva jos de tot, apărea şi nenorocitul ăla de an pentru care mă zbătusem eu – două-trei rânduri, să nu-şi chinuie oamenii ochii prea mult.

Am renunţat repede şi, uşor dezamăgit, m-am gândit că poate pe la TV o să pot vedea ceva legat de subiect. Cu câtă încredere am pus mâna pe telecomandă şi-am început s-o butonez! Acum… ori că n-am avut destulă răbdare, ori  c-oi fi eu ghinionist şi-am fost mereu pe alt canal… ştiu doar că după o oră de galopat… nimic. Da’ nimic!

Prin anii ’90, dacă nu mă înşel, românii urlau „Cu televizorul aţi minţit poporul!”. Pe-atunci mai erau surse alternative, mai era concurenţă, mai era… habar n-am ce era, dar sigur la oameni ajungeau şi informaţii, iar decesul lui Mişu Fotino nu ar fi fost trecut cu siguranţă la şi altele, darămite… Între timp am evoluat: avem Valentine’s Day în loc de Dragobete, avem Halloween, sărbătorim pe Sfântul Patrick şi luăm poziţia drepţi pe 4 iulie, avem vedete care nu fac nimic dar sunt peste tot dar am pierdut 15 ianuarie 1850. Nostalgicii n-au decât să iasă-n stradă şi să strige cât îi ţin plămânii „cu televizorul aţi tâmpit poporul”!

Nu ştiu dacă eu sunt normal într-o societate anormală sau invers, dar parcă lucrurile nu-s chiar cum ar trebui să fie. Sigur nu sunt! Mie a-nceput să mi se facă dor de scandarea „Cu televizorul aţi minţit poporul!”…

Reclame