Draga mea,

Sună poate impersonal sau poate prea comun, dar n-am cum să-ţi spun altfel. Iubită ar fi prea mult, pentru că asta eşti doar în visele mele. Şi, chiar dacă visez mereu, ştiu că n-o să împărţim nici măcar perna, aşa că nu are rost să mă mint.

În ultimul timp am stat aproape mereu cu telefonul în mână încercând să-mi fac curaj să formez numărul tău, dar nu m-ai sunat. Am vrut mai apoi să trec pe la tine, însă mi-am adus aminte că n-ai venit niciodată, chiar dacă nu te-am chemat.

Ştii, mi-am dorit mereu să te văd cum adormi şi să stau la marginea patului în care îţi faci somnul de frumuseţe. Dorm puţin în ultima viaţă, aşa că n-ar fi fost un efort. Dimineaţa mă gândeam că ar fi frumos să te sărut pe frunte şi să-ţi aduc cafeaua la pat. Mi-a plăcut atât de mult ideea încât am uitat că tu nu bei cafea.

Cum, nu ţi-am povestit niciodată asta?! Probabil că am uitat. Eram prea ocupaţi cu certurile noastre de la masa de prânz şi cu discuţiile în care nu se spunea nimic.

Ai uitat la mine nişte amintiri şi nişte pietre pe inimă – le vrei înapoi? Le ţin la mine mereu sperând că ne vom întâlni din întâmplare, chiar dacă ne mişcăm tot timpul fiecare în alt loc. Nu-ţi fă griji pentru ele, sunt la loc sigur şi le poţi cere oricând.

Aş mai avea să-ţi povestesc multe, dar nu am timp acum. A venit în vizită motanul vecinilor şi-o să mă aşez cu el la un pahar de vin roşu pe care nu o să-l fierb.

 IMS

Reclame