Omenirea ştie mai multe despre cosmos decât despre ocean…

Nu ne mai dăm timp. Aflăm informaţii extrem de uşor, comunicăm mai mult şi ştim tot. Şi ştim din ce în ce mai puţin. Butonăm cu înverşunare telecomenzi, comutatoare şi taste ascunşi în  spatele ecranelor de calculator şi televizor. Ştim o grămadă de lucruri despre locuri şi persoane cu care nu avem nimic în comun, dar nu avem habar despre oamenii de lângă noi.

Ne oripilăm la imagini cu copii înfometaţi, dar uităm să ne întrebăm omul cu care râdem dacă are nevoie măcar de un zâmbet real care, culmea, nu costă nici măcar cât curentul consumat când vedem ştiri. E gratis!

Nu ne mai spunem ce avem de spus. Ne e ruşine de noi, de sentimentele noastre şi uităm tot mai des să fim vii. Ne este frică, prea frică de realitatea pe care am putea să o creăm exteriorizându-ne şi preferăm să ne gândim la ce-ar fi fost în loc de ce-a fost… Şi iarăşi ne ascundem în spatele ecranelor de calculator şi televizor, biete marionete care-şi petrec existenţa într-o mişcare browniană care nu mai duce niciodată până la ele.

Şi-atunci de ce mă mai mir că omenirea ştie mai multe despre cosmos decât despre ocean?

Tu când ai plâns ultima oară? Nu, nu trebuie să îmi răspunzi! ştiu că îţi este ruşine să recunoşti chiar şi faţă de tine.

Reclame