Etichete

, , , , , , , ,

Tată,

 

Pe unde mama dracului mai umbli?! Idioată întrebare mai pun şi eu, nu e nevoie să-mi dai un răspuns – era retorică, dacă nu ţi-ai dat seama. Umbli pe unde-ai fost mereu: nicăieri pentru mine. Eşti ce ştiu eu pe unde şi te dai rotund că fi-tu face şi drege, că-ntoarce bani cu lopata şi-nvârte lumea pe degetul mic, asta faci!

De parcă-ai fi făcut altceva vreodată… Nici măcar să mă rad n-ai fost în stare să mă înveţi, am pus mâna pe aparat – eram ultimul dintre toţi colegii – şi mi-am dat cu el pe faţă. Am umblat cu mutra crestată o săptămână şi nici n-ai văzut! Ce-i drept, te-ai îngrijorat la un moment dat, când ţi-a spus mama că umblu de zevzec, fără să intru într-o gaşcă. Ai încercat să stai de vorbă cu mine şi ţi-a trecut repede când ţi-ai dat seama că nu răspund la telefon pentru că nu eram în stare să deosebesc după voce toate tipele care mă căutau. Ce cocoş te mai dădeai pe la prieteni că-i coadă la fecior-tu atât de mare încât îşi poate programa nopţile pe următoarele zece vieţi!

Stai liniştit, să nu-ţi crească tensiunea, m-am descurcat şi-am crescut. Ai şi-acum motive să te lauzi, de parc-ar fi meritul tău că umblu îmbrăcat mai elegant decât tine sau că plec în vacanţă unde pun degetul pe hartă ţinând ochii închişi. Ai umplut lumea că-n jurul meu n-ai loc să arunci un ac de câţi oameni roiesc, de ce hărmălaie e-n jurul meu şi cum se-nghesuie toţi când ridic din sprânceană. De parc-ar avea unul curajul să mişte în front…

Auzi, de ce nu te lauzi şi cu cadavrele pe care le-am lăsat în urmă?! Sunt o grămadă, Nero ar fi invidios pe realizările mele. Umblă în spatele meu turme de oameni care-ar fi dorit să le iau şi gâtul, că-n rest le-am luat tot şi încearcă să înţeleagă de ce nu-mi bat capul să omor nişte hoituri umblătoare, de parc-ar mai merita atenţia mea. Sau măcar cu rânjetul de satisfacţie pe care-l am, cu balele care-mi curg pe la colţul gurii când trec la următoarea victimă. De lucrurile astea uiţi să pomeneşti în poveştile tale!

Urli-n gura mare că ajut oameni fără să mă ştie nimeni şi habar n-ai că o fac de frică. Mi-e frică, deşteptul pământului, să nu-şi dea seama careva că am sentimente, că-s şi eu om! Nici măcar nu ţi-a trecut prin cap că nu-s în stare să arăt ce-i în mine, că mă cac pe mine numai când mă gândesc că cineva ar putea să-şi dea seama că am suflet.

Da, tată, n-ai înţeles că nu pot să arăt cuiva ceva real şi că mi-e frică de mine. Cum mă-sa să fiu în stare de aşa ceva dacă n-a avut cine să mă înveţe cum se face?! Tu umbli brambura să baţi taraba că-s mare şi tare, dar habar n-ai că nu-s în stare să ţin lângă mine un om. Nu voiam, băi, o lume, voiam doar unul!

Reclame