Etichete

, , , , , ,

aventura in patruO blondă dă cu mătura prin sală. Nimeni n-o bagă în seamă. Blonda îşi vede de treabă. Apar primele semne că lumea o observă – priviri mirate, grimase de dezaprobare… Linişte, vă rugăm! Spectacolul, chiar dacă nu v-aţi dat seama, a început!

Final de stagiune prin teatre, oraşul se pregăteşte de hibernarea culturală de vară. Numai un nebun îşi poate imagina că mai e loc acum de o premieră şi doar un nebun şi mai mare o poate face. Ei bine, nebunul ăsta, al doilea, există. Şi încă în mai multe exemplare! Bogdan Gagu şi membrii trupei InDArt n-au avut nimic mai bun de făcut decât să se lanseze într-o „Aventură în patru” acum, când cei mai mulţi se gândesc doar la vacanţe şi plaje.

Au plecat la drum cu un text savuros, plin de umor, în care nimic nu este aşa cum te-ai aştepta. O poveste de dragoste care ascunde o altă poveste de dragoste, tulburate de femeia de serviciu şi de mătura ei, care a permis o punere în scenă cât se poate de curajoasă. Când spun asta nu mă gândesc deloc la faptul că din cinci actori, doi sunt noi în trupă şi un al treilea e la debut. Se joacă pe scenă, se joacă în sală şi totul e atât de bine legat, de normal, încât chiar nu-mi pot imagina piesa într-un spaţiu convenţional.

Combinaţia asta pe care adepţii fundamentalismului purist ar acuza-o, în cel mai bun caz, ca fiind neortodoxă reuşeşte să provoace publicul la o privire spre interior. Eu, unul, am avut momente în care mă gândeam să mă las de scris scrisori şi să încep să le trimit…

Ce-i drept, ar mai fi loc de nişte schimbări. Începutul mi s-a părut un pic prea lung şi prea cuminte. Prea nu-nţelegea nimeni ce se întâmplă şi când o parte dintre spectatori s-au prins că e ceva cu măturătoarea, ea a continuat să cureţe pânze de păianjen până când toată lumea a ignorat-o. Da, dom’le, recunosc! Sunt un scârţar, unul care găseşte mereu ceva de comentat, ceva ce se poate îmbunătăţi. Dar cine sunt eu să contrazic de unul singur toţi oamenii ăia care râdeau în hohote şi care, la sfârşit, au aplaudat până când le-au luat foc palmele?! Recunosc, dincolo de micile scăpări care nu pot fi ocolite la o premieră, au reuşit să mă convingă că gările nu sunt făcute pentru despărţiri.

Au avut curaj şi le-a ieşit!

Staţi liniştiţi, nu veţi aştepta până la toamnă să recuperaţi ceea ce aţi pierdut nefiind la premieră! Gurile rele spun că InDArt ne pregăteşte ceva…

 

Reclame