Etichete

, , , ,

a mea

De data asta am plecat eu. Îţi spusesem, cred, că am de gând să o fac, cu toate că ştiam că nu prea contează. Cel puţin nu pentru tine.

S-au întâmplat de atunci multe şi le-am aflat, ştiu că ştii, şi mă dor mai rău decât oasele când îmi bate vântul prin ele. Îmi e aproape imposibil să înţeleg dacă nu-ţi pasă sau nu îţi dai seama… Oricum nu o să-ţi reproşez ceva vreodată şi, aproape sigur, nici măcar nu o să îţi spun atunci când, în sfârşit, ne vom mai întâlni. Eu mint prin omisiune, tu…

Am ajuns într-un loc în care toţi se ştiu între ei şi, din când în când, se mai duce câte unul. Atunci bătrânele plâng înfundat iar bărbaţii înjură surd în barbă de toţi Dumnezeii, Hristoşii şi sfinţii. Îmi povestea unul căruia îi plecaseră trei prieteni – mi-a spus că l-a petrecut pe unul, cel care a deschis pământul, apoi pe al doilea, care l-a prins de picior pe al treilea şi aşa a rămas ultimul. Acum aşteaptă să îi vină şi lui vremea, că altul nu a mai rămas.

Am trecut prin multe până să ajung pe tărâmul ăsta unde apele se varsă în ape şi încă nu s-au despărţit de uscat. Abia aici am reuşit să realizez că totul este aşa cum trebuie să fie şi că doar un nebun, mai nebun decât eram eu când credeam că sunt jumătate de om fără tine, îşi poate imagina că te-aş putea rupe din mine. a fost nevoie să ajung în locul ăsta pe care nici măcar Dumnezeu nu-l mai ştie, unde nimic nu e ceea ce pare a fi, ca să-mi dau seama că te-am cărat, fără să vreau, în mine mereu.

Acum ştiu, chiar dacă nu înţeleg încă prea bine, că eşti a mea fără să te am şi că mă ai fără să fiu al tău. Să te rup din mine nu pot şi nici nu s-a născut încă om care să poată. Ai intrat în mine şi, orice ar spune oricine, o să te duc mereu oriunde şi cât voi mai umbla.

Poate că vei râde din nou de mine cu prietenii tăi dacă vei afla toate astea. Tu ai voie. Iar eu altă cale nu am.

S-a îndreptat vremea, curând o să plec.

IMS

Reclame