Etichete

, , , , , ,

Pe Alexandra am cunoscut-o seara târziu, într-un studio de televiziune. Ne-am despărţit repede, după o emisiune şi o carte pe care i-am scris o jumătate de dedicaţie. Era, din punctul meu de vedere, doar o prezentatoare; puteam păstra liniştit restul. La puţin timp m-a invitat să le văd pe iELE. Aşa am aflat că e actriţă…

Nevastă-mea, de obicei, la 10 seara doarme de mult. Nici eu nu-s mai breaz – râd atât de rar încât prietenii sunt aproape convinşi că mi-ar crăpa faţa dacă aş zâmbi.

Pe la teatru, fie el şi improvizat, am mai umblat eu, dar aşa ceva n-am mai văzut până acum!

După o introducere puţin prea lungă pentru cârcotaşul din mine a început… Şi, pe legea mea, fetele sunt superbe! Uitaţi de regizori, scenarii, decoruri şi alte prostii cu care v-aţi obişnuit, chiar se poate trăi făra astea. Există doar un soi de teme cărora le spun jocuri, un fel de schelet extern al spectacolului. Restul, tot conţinutul, depinde de tine şi de omul de la masa vecină. Poţi cere de la iELE tot ce-ţi trece prin cap.

Munca lor este inumană, dar o fac teribil de bine! Nu lasă pe nimeni să vadă altceva decât zâmbetul. Nici măcar cele mai macabre idei nu le sperie şi găsesc umorul în orice propunere cu o spontaneitate uluitoare. Preiau ideile din zbor şi transformă pe loc în spectacol – se poate râde la morgă, lângă cadavrul tăiat de locomotivă sau în poarta raiului. Până şi pe mine, cel introvertit şi greu de scos din ale lui, au reuşit să mă prindă în horă. M-am trezit, fără să-mi dau seama, că răspund la provocare, că mă implic, că vreau să fiu acolo, pe scenă. Intrasem în sală câteva zeci de oameni. iELE ne-au adunat repede pe toţi într-o gaşcă de prieteni care, uitând de ziua trecută şi cea următoare, se bucură de moment.

„Gata?! S-a terminat atât de repede?!” – soţia mea se uita la mine contrariată şi aproape la fel de nemulţumită ca mine de durata prea scurtă. Trecuse de 11… Nu căscase nici măcar o singură dată. I-am arătat ceasul, mă dureau prea tare fălcile şi burta ca să-i pot răspunde.

În sfârşit, un spectacol de improvizaţie la care chiar merită să mergi! Din fericire, sâmbătă, pe 24 ianuarie, de la 19, iELE pot fi văzute din nou „În Culise” – asta-i pe Hristo Botev, la numărul 25. Chiar meriţi să pui mâna pe telefon, să suni la 0735 026 762 să-ţi faci rezervare. Sau, mai bine, stai acasă la căldură. Aşa sunt sigur că voi avea eu loc să le văd din nou.

Reclame