Etichete

, , , , ,

Am tăcut prea mult timp alergând ca un nebun după mine. Eram din ce în ce mai străin, mai departe.

Cuvintele mele în formă de sabie nu puteau să ajungă până dincolo de capătul lumii care, aparent, ne desparte. Se sparg în zidul tăcerii cu care mi se răspunde. Nici măcar un ecou… Obosit de prea multe necuvinte şi priviri ocolite, am căzut. Mai întâi dintr-un vis… apoi în genunchi… şi, în cele din urmă, în mine. Alunecam din ce în ce mai adânc şi nu era nimeni să mă salveze. Înconjurat de tăcere am atins cu talpa piciorului iadul. Abia atunci mi-am dat seama că nu ai lipsit niciodată de la apelul de seară din mine!

Mă simt androgin.

Sunt atât de întreg încât îi voi face pe zei să vrea să îşi bea vinul din tine şi vor vedea lumea în culoarea ochilor tăi.

Reclame